Charles Baudelaire despre Paris

Paris - mi-ai dat noroi şi eu l-am transformat în aur.

Charles Baudelaire în proiect de epilog la ediţia din 1861 a volumului Florile Răului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc Parisul pentru supeurile cu prietenii, pentru muzee, pentru concerte şi pentru femei.

Charles Baudelaire în epistolă (1865)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Belgienilor

Toţi belgienii-aveau un vis:
O imitaţie - Paris.
Eu cred că-şi împliniră visul,
Că-i văd tratându-şi... sifilisul.

epigramă de Charles Baudelaire din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pariziană este fecundă în subiecte poetice şi minunate, minunat ce ne învăluie şi ne îmbogăţeşte precum atmosfera pe care, de fapt, nu o vedem.

Charles Baudelaire în Salon de 1846
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii zilei

Sunase deşteptarea pe la cazărmi, şi-o boare
Din vântul dimineţii sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenţii oacheşi în pat îi răsucesc.
Şi lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,
Punând pe luciul zilei o sângerie pată,
Iar sufletu-n robie dat trupului şi silei,
Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.
Cum un obraz în lacrimi e şters de vânt, văzduhul
E-nfiorat de lucruri ce-şi dau în umbră duhul.
Şi-i frânt de scris bărbatul, femeia de iubit!

Prindeau ici colo hornuri să fumege grăbit..
Femeile de stradă, cu-nvineţite pleoape,
Plecaseră în somnul lor tâmp să se îngroape.
Calicele, târându-şi uscaţii, recii sâni,
Suflau s-aţâţe focul, şi îşi suflau în mâini.
Ca un oftat ce-l curmă un val de sânge roş,
Tăia departe pâcla un cântec de cocoş.
Mormane mari de ceaţă zăceau pe edificii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!