Ionuţ Popa despre dor

Mă roade un dor inefabil, îi spuse copacul termitei.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbura prin mine-un fluture isteric

N-am internet, nici chef, n-aud nici glasul
cuvintelor - în minte mai răsună,
când fără tine noaptea-i o lacună
ce mă cuprinde când spre somn duc pasul.

Şi cerul se arată ca o prună
mai coaptă – e târziu, privesc spre ceasul
cu limbile ce-mi par a fi compasul
pe foaia vremii ce în vers m-adună.

Sclipesc în stele clipele ce dor,
pornind spre pleoape raze de-ntuneric,
şi fulgi de smoală între gene mor...

Am prins şi astăzi zâmbetul eteric;
când chicoteai picior peste picior,
zbura prin mine-un fluture isteric.

sonet de Ionuţ Popa (2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa lor de viaţa ta se leagă

Când viaţa lor de viaţa ta se leagă
şi când priveşti spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu eşti, şi nu-ţi convine
că ochii văd în sinea-ţi lumea-ntreagă.

Priveşti în jos, în sus, şi ţi-e ruşine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
şi-ai vrea să uiţi că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.

Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
şi-arunci în ei durerea cu piciorul

deşi îi simţi, îi crezi, şi-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
şi-odat' cu el şi animalul moare.

sonet de Ionuţ Popa (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tăvălug de gânduri...

Femeie fără seamăn, ţii piept iubirii mele.
Ce tăvălug de gânduri mi-apare-n faţă - tu -
călcând tot ce respiră în calea sa; ce vele
catargul mi-l îndoaie-n tumultul de acu'...

Aruncă-te-n dorinţă şi lasă-te purtată
pe-o mâna istovită ce-a fluturat în vânt
eşecuri şi victorii (mai greu ca niciodată
se agăţa oftatul de fiece cuvânt).

Şi de-ai urca spre gura-mi, scăpând pe veci de groază,
şi de-ai plonja prin mine, să-ţi simt trecutul dor,
n-aş mai pieri cum piere în umbre orice rază,
ci-aş rupe răsăritul din văzul tuturor,

să ţi-l aşez în frunte, cu fruntea mea să-nchege
un tot de-ndrăgostire- amor, izbândă, lege.

sonet de Ionuţ Popa (2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dorul tău... (Sonet XCVI)

Doar dorul tău mă prinde ca un cleşte,
Şi nu mai pot dormi un somn profund;
Pe cer te văd... tu, stea care-mi sclipeşte,
Prin ochi pătrunzi şi-n mine te scufund.

E trist, să ştii... (mirarea mă-nconjoară)
Că niciun stol de păsări nu cuprind,
Din cerul tău aprins de-atâta vară,
Decât un fulg şi-acela plin de jind.

Uşor să crezi îţi pare că minciuna
Îmi ţine-acum scabrosul adăpost,
Când geana ta mi-e dulce cum niciuna
Nu îmi va fi, nu este, nu a fost.

Subţire creşti în mine ca o floare,
Şi te înalţi prin suflet cu pudoare...

sonet de Ionuţ Popa (17 mai 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piedestalul resimţirilor

îmi este dor de tine ca nucului de-o nucă
şi te-aş fura degrabă din cuibul tău de sol
când îţi apleci avântul pe-o gleznă de nălucă
ţinându-mi răsuflarea în veşnic rotocol

nu mai jelesc ci sorţii te-aşez pe-un colţ de soclu
precum se-nalţă cerul cu păsări peste noi
te voi privi frumoaso de jos cu un binoclu
ce-mi va clăti simţirea în vânturi şi în ploi

pe brânci la firul ierbii las muzelor ofranda
să mi te-aducă-ndată; mi-e tare greu acum
căci parcă ieri din pulpe însufleţeai veranda
şi-mi delectai mirosul cu-al buzelor parfum

cu vremea ce apune îţi voi semna în zare
un "te iubesc" din carnea-mi la fel de trecătoare...

sonet de Ionuţ Popa (29 iulie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez la trena iernii...

visez la trena iernii pe-un vânt de primăvară
şi-mi trec prin emulaţii artere rădăcini
acaparând trăirea-mi zenitul mă-nconjoară
cu steaguri de lumină din cercul de lumini
de ce tu moarte alba te stingi de-acestă pară
şi braţele de sticlă ţi le aşezi pe-al meu
grumaz de-i iei culoarea şi îl înalţi să piară
în veşnicele dansuri de flori şi curcubeu?
ascund în ochiul serii o paşnică răcoare
şi calc în drum pe raze ca pe-ascuţite lame
chiar noaptea luna scoate săgeţile din soare
să-mpungă odihnirea şi-apoi să o destrame
îmbrac trudit amarul când de atâta dor mă
aruncă anotimpul pe-a-ngheţurilor formă

sonet de Ionuţ Popa (14 aprilie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt rocker, domnişoară (după "Sunt tânăr, doamnă" de Mircea Dinescu)

Sunt rocker, domnişoară, am apărut pe post
la TVR (centura de gloanţe mă cam strânge)
şi ţi-am făcut cu mâna de la concert – ce prost
mă simt acum; şi glanda sudoripară-mi plânge.

Sunt rocker, domnişoară, trăiesc într-ún pătul,
ca mic-dejun porumbul e-o hrană de calibru;
de când mă ştiu... norocul nu mi-a surâs destul
şi de-asta în beţie îmi lepăd echilibru'.

Sunt rocker, domnişoară, un fir de păr cleios
din scalp mi se revarsă pe tenul ca de cretă,
şi între dinţi mâncarea se-arată – cu un os
îndepărtez carasul trudit la mulinetă.

Sunt rocker, domnişoară, mi-e dor de un Pelin,
de gura ta-n sărutul ce-mi răscolea rărunchii,
de nopţile în care sub nas c-un kil de vin
te legănam cu râvnă de-mi blestemai genunchii.

[...] Citeşte tot

parodie de Ionuţ Popa, după Mircea Dinescu (1 august 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor pustii

În sentimente găunoase
şi tari, şi reci, şi nebuloase
se-aprinde flacăra curată
de-o stea şubredă spânzurată.

Ce-nchide dorul nostru pleoape
într-un pustiu de munţi şi ape,
dar văi abrupte laolaltă
înghit albastra zare-naltă...

- Himeră, dulcea mea mireasă,
de-ai strecura capricioasă
un lung suspin la mine-n tindă
te voi urî ca pe-o oglindă.

Cuvinte fragezi şi umile
ne putrezesc printre argile,
ascunse-n înţelesul veşnic -
de-a pururi peregrin netrebnic.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Paula Casandra Larionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angst I

doar privindu-ţi ochii
mi-am dat seama că şi universul tău
are câteva găuri prin care suliţele nefiinţei
pătrund şi rămân acolo pentru totdeauna...

emoţia primelor îmbrăţişări nu mai răsare
ca un astru cu razele ascuţite,
ci îşi găseşte culcuşul în acea comoară sângerie,
primită la început de drum,
când realizezi că eşti printre puţinele persoane
care nu s-au bucurat de strălucirea ei neprihănită

este pedeapsa fiecărui suflet neputincios
să nu afle de ce bătăile inimii nu dor
când toate în jur par o ancoră prea grea
ce i-a fost atârnată de pleoape

ascundem cu o durere fără glas
şi închidem dincolo de gratiile sufletului
acele temeri ce n-au cunoscut vreodată cuvintele...

poezie de Ionuţ Popa (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

E greu a fi iubit de găunoşi

Şi mi s-a spus că poezia doare,
că-i un toiag ce altoieşte gândul,
că n-am să pot vreodată, încercându-l,
să scap de dor, s-alunec în uitare.

Am aşteptat destinul. Aşteptându-l
să mă lovească-n frunte ca o boare,
nu mi-am găsit, şi de-asta-mi cer iertare
strămoşilor, în hora lumii rândul.

Şi mi-au plantat în pântece apusul
ca un buchet de trandafiri tăioşi,
găsind că jos ar sta mai bine "susul",

şi când zâmbeau, păreau mai serioşi.
În clipa-aceea am rostit nespusul:
e greu a fi iubit de găunoşi.

sonet de Ionuţ Popa (16 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!