Ionuţ Popa despre creştere

Salariul minim poate să crească, dar asta nu înseamnă că nu va mai fi minim!

aforism de Ionuţ Popa (2017)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu salariul minim va creşte şi numărul angajaţilor care vor beneficia de acesta.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este un concurs de împrejurări, o loterie a vizelor: şansele de a te naşte în străfundurile Africii sau în lumina reflectoarelor californiene sunt egale; însă, după ce-ai alunecat în lumea cea nouă, şansele scad sau cresc considerabil în funcţie de rezultatul repartizării.

definiţie aforistică de Ionuţ Popa (2012)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul liliputanului atotştiutor

A ta înţelepciune îmi taie răsuflarea
cum acul de albină ucide-un elefant,
şi când mai strigi spre mine, mă sting tăcut ca boarea
ce scade-n bâzâitul unui bondar pedant.

Te-ascunzi în stupi de aur, te crezi mai petulant?
Cunoşti orice în lume, stăpân eşti peste zarea
întinsă, şi pe toate le-aduni cu-al tău liant,
găsind că ai la mână esenţa şi culoarea?

Un impostor de clasă! doar le mânjeşti sudoarea
mai greilor în spirit; ce iz irelevant
ridică-a ta asprime - ţi-e slabă încruntare,

dar chiar de mintea-ţi pare lumină de savant,
te vâd în neputinţa ce-ţi creşte micşorarea,
şi-n zumzete pierdute ajungi mai enervant.

sonet de Ionuţ Popa (6 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dorul tău... (Sonet XCVI)

Doar dorul tău mă prinde ca un cleşte,
Şi nu mai pot dormi un somn profund;
Pe cer te văd... tu, stea care-mi sclipeşte,
Prin ochi pătrunzi şi-n mine te scufund.

E trist, să ştii... (mirarea mă-nconjoară)
Că niciun stol de păsări nu cuprind,
Din cerul tău aprins de-atâta vară,
Decât un fulg şi-acela plin de jind.

Uşor să crezi îţi pare că minciuna
Îmi ţine-acum scabrosul adăpost,
Când geana ta mi-e dulce cum niciuna
Nu îmi va fi, nu este, nu a fost.

Subţire creşti în mine ca o floare,
Şi te înalţi prin suflet cu pudoare...

sonet de Ionuţ Popa (17 mai 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Requiem

Te-am plâns pe tine ieri, ne-am plâns pe amândoi,
în joc murdar cu soarta... Azi unde suntem noi?

Cu-amorul ce l-am strâns la piept, ne-am subjugat
unei cascade de emoţii într-un decor improvizat.

Strângând din colţii care ne-au crescut pe spate
am pus pe jar un mic păduche de singurătate.

Am respirat adânc aer cu fier şi cu impurităţi
pentru-a ne-alătura şi noi toridelor singurătăţi.

Te-aştept de-un secol amorţit şi poate acum
ne vom scălda oscioarele fierbinţi în praf şi scrum.

Tăcută este clipa în care vom pătrunde orbi
şi ne-om lăsa aripile plutind în cârd de corbi...

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (4 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul de sănătoşi

Încă o dată sunt eu şi sper...
În spitalul acesta de sănătoşi îmi fac veacul
şi tremur la auzul fiecărei lacrimi
pe care moartea o varsă în surdină.
Niciodată n-am să mai pot păşi pe buzele de asfalt ale vieţii,
niciodată n-am să mai culeg din nori razele ce cresc ca nişte spice de grâu
pe spinarea cenuşie a Dumnezeului pierdut în peisaj,
niciodată n-am să mai fac toate aceste lucruri şi multe altele...
la fel!

Încă o dată sunt eu şi cred
că-n spatele fiecărei întâmplări există un motiv pentru a nu privi mai departe,
sau mai aproape de tot ceea ce se întrupează în linişte
pe la colţuri de stradă, prin paturi de amanţi ajunşi la vârsta raţiunii,
prin pahare de vin ciocnite la petreceri de novici într-ale vieţii,
pe sub cerul cutanat al zilelor şi nopţilor
ce trec şi ele cum mai trec şi eu şi cum mai treci şi tu,
prieten grav, pe care umbra sorţii te-a ascuns
într-o lacrimă vărsată în surdină.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (2014)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lască Ştiuio: Lasă puţin paharul din mână şi haide să facem un exerciţiu de gândire!
Septimiu Birlic (trânteşte paharul pe masă şi scoate un sunet specific celor care vor să comunice indirect că băutura este de calitate superioară şi suficient de rece): Despre ce este vorba?
Lască Ştiuio: Uite, îi vezi pe cei doi de la bar?
Septimiu Birlic: Te referi la barman şi la chelneriţă?
Lască Ştiuio (ştergându-şi fruntea de sudoare cu un şervet): Da. Oricum, ei sunt singurii de la bar, însă nu contează identitatea propriu-zisă a subiecţilor, puteau fi alţii în aceeaşi formulă, cadrul contextual ne interesează mai mult.
Septimiu Birlic: În fine...
Lască Ştiuio: Aşadar, ce crezi că ar deveni acele persoane dacă le-ar creşte aripi peste noapte?
Septimiu Birlic (stătea cu privirea aţintită spre uşa de la intrare): Da, înţeleg ce zici, dar vezi tu, întrebarea trebuie reformulată. Iată la ce mă gândesc: bunăoară, spune-mi negreşit... vezi tabloul acela ilustrând două păsări -lucrare neinspirată, în opinia mea- deasupra uşii de la intrare, pe bucata de perete ce desparte partea superioară a uşii de tavan?
Lască Ştiuio: Da!
Septimiu Birlic (luându-l pe Lască de după gât şi arătând cu degetul): Uită-te cu atenţie la ele, analizează-le contururile, penajul, formele capetelor, gândeşte-te la ideea de pasăre, nu aşa cum apar pe perete, îngheţate, artificiale, prinse în plasa artei-kitsch, ţesută de om, ci imaginează-ţi-le pe membrana boltită şi albastră cum se pierd în turma de nori cumulus.
Lască Ştiuio:...
Septimiu Birlic: Şi spune-mi apoi, dacă ai vreo idee, ce crezi că ar deveni acele două păsări dacă le-ar creşte, peste noapte, două membre superioare în loc de aripi?
Lască Ştiuio (după un scurt moment de tăcere): Animale de povară?
Septimiu Birlic: Neîndoios!

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!