Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Nicolae Martinescu despre iubire

Nicolae Martinescu

Inimi de piatră (unui coleg lipsit de dragoste)

Ca un moșneag tăcut, încet coboară
Iisus din cer, spre inimi, pe pământ;
La poarta fiecărui suflet bate-afară
Și-ascultă lung... s-audă-al dragostei cuvânt.

... Dar pleacă moșneagul, se duce-ntristat,
La tine, primire cu drag n-a aflat;
Alungat grăbește ca să se despartă,
Că-nchis e zăvorul și grea a ta poartă.

Trezește-te, suflet! Nu privi în vag,
Alungă din minte, gândul tău pribeag;
Primește-n tăcerea amurgului stins
Scânteia iubirii ce-acum s-a aprins!

poezie clasică de din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Iubire, în veci slavă ție!

Ți-e sufletul fagure dulce
În veci însetat de izvoare,
Vin paseri în el să se culce
Și-albine cu miros de floare.

Te pierzi în visări sidefate
Și ziua și noaptea visezi.
Clădești din noroaie palate
Și aur în mlaștină vezi.

Tu cânți când e moartea aproape
Și-n hohote reci din senin;
Putea-vor o lume să-ngroape,
Tu nu auzi niciun suspin.

Ești focul ce arzi în oceane;
Ești sclavul ce cânți în robie,
Ești înger răpit din icoane,
Iubire, în veci slavă ție!

poezie clasică de din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Nicolae MartinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Slavă întru cei de sus

Vuiește văzduhul, în noapte, de glasuri
Și nori argintii ca și spuma de mare,
Pe umeri plutind îngerașii din ceruri
Pornit-au în mici legănări să coboare.

Sub clarul de lună, pe aripi de vânt,
Se lasă cerescul și dulcele cor,
Și lângă-adormitul--în ceață--pământ
Cu glas lin ca unda, el cântă ușor:

Cântați cu toți slavă întru cei de sus,
Voi ceruri, dați slavă cerescului zeu,
Ce-n haos iubire, iubind a adus!
Voi, munți, pietre, râuri, cântați-i mereu!

Sunați și voi cedri cu fruntea semeață
Acelui ce sfarmă blestemul șerbiei,
Și face să fie și-n iad dimineață,
Viață-aducându-i din nou veșnicie!

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.

Nicolae Martinescu

Taină

Mi-e sufletul ca iasca, uscat și trențăros...
Și-oricând din slavă o stea se scurge-n jos
L-aprinde și-l topește...
De câte ori, din slavă, o stea se prăbușește
O lume se-nfiripă;ca-n basme ea trăiește,
Făcând din clipe veacuri
Și aprinzând din vreascuri
Facla ce-l dogorește.

Un ochi din ceruri cade și altul se aprinde,
O rază se usucă și alta locu-i prinde,
--Zvârlită din abise--
Și-n legănări de farmec se pierde și ea-n vise,
Furată de o vrajă, cu pleoapele închise,
Planând sub raza lunii
Și-n framătul genunii
Petalele-i desprinse...

Mi-e sufletul o rază ce-apare și se stinge
Și-n amăgirea vieții doar el mai poate-atinge

[...] Citește tot

poezie clasică de din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Joc autumnal

Litieră-și făcu toamna din frunzișul ruginit
Și din crengile uscate două osii și-a cioplit;
Patru nuci îmbătrânite, costelive, făcu roți
Și-a strigat în crâng și codru ca să vină cucii toți.

Dar grăbiți cum sunt din fire, când îi chemi ca să lucreze
Dânșii n-au voit pe umeri hamurile vechi s-așeze;
Ci-ncepură-a face mofturi, că se vor mânji pe pene,
Hamurile-s șubrezite... Dar ce-i drept, le era lene...

Și porniră-atunci să sufle vânturile nevăzute
Focuri ce-au pălit a ierbii plete. Mute
Au rămas și crânguri și câmpii pustii și ape,
Îngroziți fugiră cerbii ce veneau să se adape.

Iar căruțul roșu-galben, vuind, începu să fugă.
Speriați au fugit cucii. Și sucit ca o zvârlugă,
Vântul fură din grădină ultima crăiță vie
Și fugi cu dânsa-n brațe, simbol dragostei să-i fie.

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Tu zis-ai (Iisus la Pilat la judecată)

Sălbatică gloată cu freamăt se-abate
Pășind spre înaltul Pretoriu.
Cu ochii aprinși și cu fețe crispate

Mulțimea urmează pe-un Rege legat.
El merge cu capul în jos și se-ntreabă:
,, De ce oare-n lanțuri de fier m-au băgat?

De ce mâna-mi slabă cătușe-adunat-a
Când ea nicio muscă vreodat n-a strivit?''
S-aud șoapte-n urmă. Cum freamătă gloata!...

El merge împins de o ură păgână
Din partea acelor ce mult i-a iubit...
O lacrimă caldă îi pică pe mână

Și alta-i urmează:,, O, suflete oarbe!
Cu glod stropiți cerul...
Cedeți că cu mâini înnegrite și slabe

[...] Citește tot

poezie clasică de din revista "Marea noastră" (1926)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Nicolae Martinescu@iubire? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Martinescu despre iubire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De când datează tradiția de Moș Nicolae? Fii primul care răspunde!
 
Vrei să ajuți Citatepedia să se transforme? Doar în decembrie, la donația ta se pot adăuga 1500 euro de la Bursa Binelui. Află detalii!