Textele de mai jos conțin referiri la ninsoare, dar cu o relevanță mică.
Amar în cerul gurii...
Zăpada-și depăna tăcerea sub pași fragili... și peste-un vis
Ningea cu soare și speranță, ningea da capo, interzis.
Era o iarnă indecisă în care noi ne furișam
Să prindem viața de picioare... și cât de inocenți eram!
Era o zi de vară-n iarnă, se rătăcise iarna-n drum,
Simțeam doar miere-n cerul gurii și nu știam unde și cum
Ne duce clipa-nlănțuirii din valsul mirilor... zâmbeam
Și nu știam ce vifor vine și nici măcar nu bănuiam,
Că soarta ne pândea din umbră, să-și ia tainul său de chin,
Să-mi fie-amar în cerul gurii, să gust din frunza de pelin.
Era și nu era departe deznodământul neștiut
Și de-ar fi fost în fața noastră, neputincioși, n-am fi putut
Să metamorfozăm destinul, că 'ce e scris, în frunte-i pus''
Și de ți-e dat să-ți rupi aripa, vei asfinți, cât ești de sus...
Am înflorit, am strâns și toamne, dar timpul ne-a-nghimpat parșiv,
Și-a așteptat să ne condamne fragilul nostru rogvaiv.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te ating, n-am îndrăznit... (poezie adamică)
Mă detașez cu greu de tine, frumoasa mea, cu ochi de cer-
Mi te-au pictat poeții-n versuri și între colți de rinocer,
Agonizând în poezie, pe câte-un vers, vânat ușor
Ai lăsat aripa să-ți cadă pe munți de lacrimă și dor.
Te-am căutat prin mări, oceane, într-o lagună te-am găsit-
M-aș fi apropiat de tine, iubito, dar n-am îndrăznit,
Să-ți tulbur liniștea albastră în care mă visai (mi-ai spus)
Abia acum, când stă iubirea ca o statuie la apus.
Te-aș fi privit în ochi și poate, o lacrimă de aș fi fost,
Sub gene aș fi stat cuminte-n albastrul tău, ca-n adăpost.
Și nici n-ai fi simțit iubito, cum te iubesc, te-aș fi iubit,
Ca pe un înger de zăpadă, dar să te-ating, n-am îndrăznit.
Și te-am privit ca pe-o morgană, într-un deșert prea-ndepărtat-
Fugeai și dispăreai ca timpul, dar de uitat, nu te-am uitat.
Am fost și oază pentru tine, ca la nevoie să te-adun,
Din fire de nisip și sare și ploi pe frunte să îți pun.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcrimează cine râde - (paradoxuri)
Lăcrimează cine râde și mai naște un surâs
Întunericu-i mai tainic, de-i lumina tot mai sus
Peste lume ninge toamnă, dacă primăveri mai vin
Eu îți sunt prieten mâine, chiar de azi îți sunt străin...
Mai cerșesc un loc în Raiul cel râvnit de amândoi
Doar dac-am întins o mână și prin Iadul cu noroi;
Și sunt cel mai mare înger, te păzesc de cele rele
Eu, de-am adunat tăciunii, diavolul căderii mele...
Sunt iubitul ce-ți recită din poeme de demult
Eu, ce nu știam cum cântă muza; doar știam s-ascult.
Și-ți adun din universuri flori de colț pe lună plină
Eu, care călcam pe frunze și-aveam inima haină...
Tu-mi aduci în noaptea nunții toana nesfârșitei rugi
Să-ți mai dau răgaz o clipă, nu știu ce să mai îndrugi;
Dar îți spun că, dintre stele ce-au adus mărturisiri
Numai una dintre ele are-n colțuri trandafiri...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Violetta Petre despre ninsoare, adresa este: